Detalii de arhitectură funerară evreiască la Șimleu Silvaniei

Șimleu Silvaniei, orașul de la poalele Măgurii, a fost poate cel mai important centru al evreilor din județul Sălaj. Sunt câteva argumente în sprijinul afirmației de mai sus: existența unei mari sinagogi - singura rămasă în picioare până astăzi, înființarea de către trupele hortyste maghiare a Ghetoului de la Cehei și nu în ultimul rând cimitirul evreiesc, cel mai mare din județ.

Cimitirul evreiesc din Șimleu Silvaniei oferă o pagină de istorie asupra unei comunități care înainte de cel de-al doilea război mondial era importantă din punct de vedere numeric și prosperă. Este unul dintre cele mai interesante cimitire evreiești dar și unul extrem de greu de înțeles. Asta pentru că spre diferență de cimitirul de la Zalău de exemplu, unde pietrele sunt inscripționate cu caractere ebraice dar și cu caractere latine (în limba maghiară), aici la Șimleu Silvaniei aproape toate pietrele sunt scrise doar în ebraică. Chiar și pentru cei mai pricepuți în ale iudaismului, unele texte sunt de nedeslușit.

Asupra cimitirului vom reveni într-un articol ulterior. În cel de față ne vom concentra pe câteva detalii de arhitectură și artă funerară evreiască. La fel ca la alte etnii sau religii, pietrele funerare spun multe despre cultura și civilizația celor care le-au ridicat. Pe unele pietre se găsesc elemente de arhitectură interesante, cum ar fi motive geometrice sau florale cu care sunt decorate acestea. Nu au fost identificate niciun element decorativ zoomorf.

Și simbolurile religioase abundă. Poate cel mai des întâlnit este Menorah - sfeșnicul cu șapte brațe, vechi simbol al iudaismului. În tradiția evreiască, sfeșnicul reprezintă Rugul Aprins pe care Moise l-a văzut pe Muntele Horeb în Sinai. Tora mărturisește că însuși Dumnezeu l-a învățat pe Moise cum să confecționeze acest sfeșnic numit Menorah. În cimitirul de la Șimleu, multe pietre funerare au inscripționate pe ele acest simbol al iudaismului. Iată în imaginile de mai jos câteva exemple.

Un alt simbol religios dar și de identitate națională este steaua în șase colțuri, obținută prin suprapunerea a două triunghiuri echilaterale, unul rotit cu 180 de grade. Cunoscută ca și Steaua lui David sau Scutul lui David, steaua a devenit repede simbol al sionismului odată cu eforturile care au culminat cu crearea Statului Israel în 1948. Nu este de mirare că acest simbol apare pe steagul Israelului. Sunt câteva pietre funerare în cimitirul de la Șimleu Silvaniei care au sculptate pe ele Steaua lui David.

Defuncții au avut în viață diverse funcții și roluri sociale. Desigur, unii au ocupat funcția de preot / rabin. Pe mormintele acestora apare un simbol ce amintește de binecuvântarea cohanimilor (Birkat Cohanim). Este vorba despre cele două palme deschise, îndreptate spre privitor. 

Dincolo de aceste simboluri specifice iudaismului, pe stelele funerare de la Șimleu mai apar diverse imagini cum ar fi salcia - simbol prezent mai pregnant pe mormintele ungurești reformate; sau ulciorul a cărui semnificație ne scapă.

Nu lipsesc nici motivele geometrice care au doar un rol decorativ, dar care oferă o imagine asupra statutului social al celui decedat. Rămâne ca cei interesați de arta și arhitectura iudaică să caute și să găsească în cimitirele evreiești alte detalii interesante.

Notă: Fotografiile sunt realizate de prof. Matyas Mirel și au fost realizate cu acordul președintelui Comunității Evreilor din Sălaj.